Odată cu observarea prin instrumente tehnice care au amplificat tot mai mult imaginea şi detaliile “astrului nopţii “,întrebările şi răspunsurile au evoluat rapid , şi apoi la acest început de eră cosmică,risipind miturile expediţiile lunare au condus la
adevărate culmi spectaculare ale cunoaşterii şi realizării umane.
  1.        Originea astrului nopţii a fost întotdeauna un mister.Este oare Luna desprinsă cândva din masa Pămîntului,poate chiar din marea groapă a oceanului Pacific_Sau poate este ea o soră mai mică a Terrei,desprinsă în urmă cu peste 4,5 miliarde de ani
-odată cu globul planetei noastre-din marea nebuloasă a sistemului solar aflat în plină organizare gravitaţională ameteriei respective?Este oare Luna un corp cerestru format în altă parte a sistemului planetar,sau… poate …chiar în altă parte a Galaxiei…,ce a fost prins ulterior de gravitaţia terestră?
            Treptat ,specialiştii noii ştiinţe a selenologiei au părăsit ideea “ ruperii “ Lunei din corpul globului pământesc , întrucât bogata recoltă a monstrelor de sol aduse de expediţiile americane şi sovietice ,a venit să susţină o altă origine a satelitului natural al Terrei.De fapt, s-a plecat în primul rând de la un argument teoretic ,specialiştii stabilind că la astfel de ruperi ,masele corpurilor astrale respective ar trebui să fie în raport de 9 la 1 ; dar masa Lunei este numai a 18-a parte din masa globului nostru! Mai evidente au fost însă rezultatele analizelor de monstre chimice şi compuşii acestora  ce domină în compoziţia solului lunar.Cele câteva sute de kilograme de roci aduse cu greu din diferite locuri ale suprafeţei selenare au demonstrat faptul că elementele preponderente sunt :

Download