Tranzitia la economia cu piata concurentiala în România:aspecte principal-metodologice

Poporul român a optat pentru economia cu piaţă concurenţială şi mecanismul ei funcţional, înţelegând că monopolul proprietăţii “socialiste” de stat, mecanismele economiei de comandă nu mai puteau asigura orientarea energiilor naţiunii spre satisfacerea acceptabilă a nevoilor limitate şi în continuă diversificare.

Calea de urmat pentru a lichida structurile vechi şi a crea cadrul instituţional necesar opririi căderii economiei naţionale aflate într-o profundă criză şi deschiderii ei spre o evoluţie normală pe traiectoria progresului nu poate fi găsită spontan. Economia de piaţă contemporană este deosebit de complexă şi variată, bazată pe interesele agenţilor economici foarte diferite, divergente. De aceea, fundamentarea ştiinţifică a unei strategii de înfăptuire a economiei de piaţă concurenţială în România s-a dovedit obligatorie, problemă ce presupune analize şi dezbateri ample şi finalizate în Schiţa programului de tranziţie elaborat cu participarea unui cerc larg de specialişti şi însuşit practic de toate forţele politice parlamentare din 1990.

Aflată în faţa adoptării unei strategii de tranziţie la economia cu piaţă concurenţială şi luând cunoştinţă de experienţa ţărilor avansate în acest domeniu, ţara noastră, ca şi alte ţări din Europa centrală şi de est, a avut cel puţin următoarele posibilitaţi:

·        de  a prelua un model elaborat şi aplicat cu succes într-una din ţările lumii(s-ar fi putut avea în vedere, în alegerea modelului, eventualele similitudini ale dezvoltării lor istorice, ca şi ale structurilor de ramură, ale resurselor umane etc.);

·        de a încerca să conceapă o strategie proprie, cu totul originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întru totul specifice(s-ar fi putut susţine o asemenea linie prin inexistenţa unei experienţe istorice de trecere de la socialismul marxist la capitalism şi prin trăsăturile caracteristice ale economiei româneşti de astazi, după o evoluţie de câteva decenii sub regim de comandă);

·        de a realiza o sinteză a unor aspecte pozitive din experinţele mai multor ţări, îndeosebi europene. Aceasta urma a se realiza pe baza a cel puţin următoarelor criterii: încadrarea în cerinţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale(deci prin orintarea procesului cu faţa spre viitor);valorificarea experienţei pozitive a ţării noastre din perioada interbelică(mai ales în ceea ce priveşte constituirea instituţiilor economice şi juridice corespunzătoare economiei de piaţă);preluarea şi implementarea doar a acelor experienţe ale unor ţări şi popoare care au şanse mari de a fi asimilate creator de noii agenţi economici(cu nivelul lor actual, cu interesele pe care le au, pornind de la starea dezvoltării economice a ţării, de la marile dezechilibre tehnico-economice “aşezate şi consolidate” într-o perioadă relativ îndelungată, de la nivelul cultural al populaţiei etc.).