| Tratatul de la Maastricht |
| Economie |
|
TRATATUL DE LA MAASTRICHT
Edificiul construit de tratatul de la Roma şi completat de Actul Unic European a angajat comunitatea către o politică economică şi monetară foarte ambiţioasă ce şi-a propus ca scop final moneda unică. Datorită derulării rapide a evenimentelor între ţările Uniunii Europene, SME a trebuit să efectueze o serie de modificări care să faciliteze, libera circulaţie a capitalurilor în spaţiul comunitar. În 1989 a fost prezentat un raport privind crearea UME de către Preşedinte şi în decembrie 1991 la Maastricht a fost finalizat. Uniunea este fondată pe comunitatea Europeană şi întregită de noi forme de cooperare. Astfel, la 1 noiembrie 1993 a intrat în vigoare Tratatul asupra UE, după ce a fost ratificat de către cele 12 state membre ale UE în 1992. Tratatul aduce modificări şi completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO-1951, CEE-1957 şi Euratom-1957) pe linia reformei începută de Actul Unic European. Odată cu punerea în aplicare a acestui tratat, comunităţile Europene se vor numi UE şi CEE se va numi Comunitatea Europeană. Actul Unic European a intrat în vigoare la 1 iulie 1987; el a stabilit data realizării definitive a Pieţei Unice la 31 decembrie 1992, prevăzând libera circulaţie a bunurilor, serviciilor,capitalului şi persoanelor pe tot cuprinsul comunităţii. Înainte, majoritatea hotărârilor erau supuse deciziilor unanime al Consiliului, procesul era foarte lent şi astfel Actul Unic european a prevăzut ca toate hotărârile necesare realizării Pieţei unice, să fie luate cu vot majoritar. Un principiu de bază al Actului este acela al „subsidiarităţii”. Acesta înseamnă că nici o hotărâre care trebuie luată la nivel inferior să nu fie luată la nivelul guvernului european. Legile şi regulamentele care asigură egalitate de tratament se referă la un număr mare de domenii, începând cu legea asupra companiilor, a libertăţii de stabilire – permiţând oamenilor de afaceri să creeze întreprinderi proprii în statele membre – şi a armonizării standardelor tehnice şi sfârşind cu taxele, legislaţia în domeniul transportului şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor.
|



