Platon (427-347 î.e.n.). Numele adevărat a lui Platon este Aristokeles. A fost numit Platon datotită chipului său viguros. Descendent dintr-o familie nobilă – după mamă înrudit cu Solon şi după tată din neamul regesc al  codrizilor – Platon primeşte o educaţie aleasă. În tinereţe s-a ocupat de poezie şi pictură. La vîrsta de 20 de ani, venind să participe la un concurs de poezie l-a întîlnit şi  l-a ascultat pe Socrate. Puternic impresionat de înţelepciunea acestuia, el se dezice pentru totdeuna de poezie şi devine elevul lui Socrate şi nu l-a mai părăsit pînă la moartea acestuia în anul 399. Zguduit adînc de moartea iubitului său învîţător, Platon pleacă într-un şir de călătorii.
        Platon se refugiază o vreme la Megara, unde se bucură de prezenţa lui Euclid, un alt elev al mentorului său. A întreprins, apoi, mai multe călătorii la Siracuza, în Sicilia, în vederea aplicării acolo a reformelor politice propuse de către el, prin aşa numite constituţii.
        Convingerea l-a însoţit toată viaţa, a fost aceea că acţiunea politică, respectiv deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoaştere profundă, adică pe filosofia autentică. Din această perspectivă trebuie interpretată maxima sa politică: ori filosofii  ar trebui să fie regi, ori regii să devină filosofi.
      Prima mare călătorie în agara Greciei Mici, întreprinsă în mod cert, este realizată de către Platon la vîrsta de 40  de ani în Italia de Sud (Sicilia), numită în acea vreme Grecia Mare. Cu acest prilej i-a cunoscut direct pe unii pitagoreici, precum Archytas din Taren, care preda aici. La curtea din Seracuza a tiranului Dionysos cel Bătrîn l-a cunoscut şi pe Dio, cumnatul acestuia, pe care a încercat să-l cîştige pentru ideile sale de formă politică.

 

Download