CONCEPŢIA DETERMINISTĂ A LUI VASILE CONTA

          Filozofia lui Vasile Conta include ca o idee principală a sa  ideea determinismului universal. Şi in această problemă el s-a oprit asupra problemelor mai complexe, a căror cercetare a inceput să fie realizată cu succes abia în secolul XIX-lea, cum sunt cele psihice şi sociale, spre a demonstra ceracterul lor legic . Militând cu fermitate în favoarea determinismului materialist, gânditorul român a fost un adversar intransigent, al teoriilor indeterministe, în special al teoriei liberului arbitru, care puneau la baza lumii voinţa, indiferent cum era concepută ca o forţă oarbă, inconştientă, ori ca o forţa conştientă naturală sau supranaturală. În concepţia sa asupra determinismului se manifestă clar două tendinţe ce corespund clar celor două direcţii ale luptei duse de el în această problemă: pe de o parte combate voluntarismmul indeterminist, iar pe de alta parte repudiaza “fatalismul religios”, predeterminarea. Împortriva teoriei liberului arbitru , Conta afirmă că toate fenomenele sunt conduse de legi imuabile “fatale“ care exclud întâmplarea şi libertatea voinţei; fatalismul religios îi opune o concepţie ce admite într-o oarecare măsura libertatea de acţiune a omului, bazată pe cunoaşterea cauzalităţii problemelor.

        Militând in special împotriva indeterminismului, Conta relevă de la început legitatea fenomenelor lumii, afirmând că toate fenomenele de care se ocupă ştiinţele pozitive “ sunt reulate de către legi inflexibile” . Respingând liberul-arbitru el exclude deplina libertate a voinţei: “Prin urmare nu există nimic din ceea ce s-a numit voinţă liberă, lumească sau dumnezeiască “.