Şocul reprezintă un sindrom clinic şoi biologic de etiologie variată,caracteriyat fiyiopotologic prin disfuncţie  circulatorie care produce o insufficienţă a pertuziei tisulare, cu deficit  al furnizării de oxigen şi alte principii nutritive pentru necesităţile metabolismului tisular.
      După Laborit , şocul constitue o reacţie oscilantă post agresivă  dezordonată, care a devenit potologică prin intensitate  şi durată.
     Cuvîntul shock preyintă unele dintre elemente principale ale etiologiei şi fiyiopatologiei sale:S-mofificarea utiliyşrii sistemice a oxigenului; H-hipovelimia; O-cauye obstractive ; C-cauye cardiogenice; K-kinetic (şocul distributiv , septic şi anafilactic).
    Noţiune de şoc ,colaps sau insuficienţă circulatorie acută periferică sînt sinonime(Negoiţă).Sînt însă concepţii după care noţiunea de şoc este mai cuprinzătoare , în funcţir de cele 2 mari stadii ale sale;şoc compresant şi şoc decompensat , ultimul fiind echivalent cu colapsul.
            Etiologia şocului:
1.    Şocul hipovelemic
-pierderi hidroelectolitice pe cale digestivă, renală, cutantă;
-hemoragii;
          -pierderi plasmatice.