SUPLEŢEA ŞI ELASTICITATEA

Focus Institut

EUSEBIU TIHAN, M.Sc. (sub red.), LAURA GHIZA, M.Sc

© 2002 – Editura Institutului de Ecologie Socială şi Protecţie Umană - FOCUS

SĂNĂTATEA POPULAŢIEI (culegere de texte)

focus_sebi@yahoo.com

rezentă în efectuarea acţiunilor motrice, supleţea este o calitate mai puţin studiată. Deşi importantă, ea nu este menţionată de către specialişti printre cele patru calităţi motrice de bază.

Nici din punct de vedere terminologic, problema nu este clarificată, sursele documentare numind neunitar însuşirea organismului privind gradul de amplitudine al mişcării: mobilitate, elasticitate sau supleţe. Supleţea prezintă interes la fel ca şi celelalte calităţi motrice, constituind unul dintre parametrii semnificativi pentru obţinerea performanţei, ea putând fi definită ca fiind capacitatea organismului de a efectua cu amplitudine mare acţiunile motrice. În ce ne priveşte, preferăm termenul de supleţe pentru a defini gradul mai mare sau mai mic al amplitudinii cu care se efectuează mişcarea – mobilitatea (articulară) şi elasticitatea (tendoanelor, ligamentelor şi musculară), termeni folosiţi de unii autori pentru a denumi această capacitate a organismului, fiind subordonaţi supleţei, relevând aspecte particulare ale acesteia.

Supleţea scăzută creează numeroase dezavantaje, şi anume:

ü      Lungeşte perioada însuşirii şi perfecţionării acţiunilor motrice;

ü      Reduce indicii de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice (viteză, îndemânare, forţă şi rezistenţă) şi limitează folosirea lor cu maximum de randament;

ü      Scade randamentul în efectuarea acţiunilor motrice, lipsa supleţei fiind suplinită prin eforturi suplimentare, prin consumuri mari de energie;

ü      Scade calitatea execuţiei, mişcările nemaiputând fi executate expresiv, dezinvolt, degajat şi cu uşurinţă.

Principalii factori care determină amplitudinea cu care se execută mişcările sunt:

ü      Structura şi tipul articulaţiei;

ü      Capacitatea de întindere (elasticitate) a ligamentelor, tendoanelor şi muşchilor;

ü      Tonusul şi forţa musculară;

ü      Elasticitatea discurilor intervertebrale;

ü      Capacitatea sistemului nervos central de a coordona procesele neuro-musculare;

ü      Temperatura muşchilor şi unele condiţii externe;

ü      Starea emoţională etc.