TEHNICI DE INVESTIGARE

Metode de diagnostic psihoneurologic

Existã similitudini si deosebiri între metodele de diagnostic psihoneurologic si psihologic. În setul de metode psihoneurologice nu sunt incluse metode de examinare a sferei intelectuale, emotionale si a personalitãtii sub formã de teste, deoarece acestea reclamã experimente ºi metode speciale de analizã a rezultatelor.

A.R.Luria medic, neurochirurg de origine rusã, a elaborat o metodã (schema neuropsihologicã complexã) de cercetare a psihocomportamentului personalitãtii, compusã din 14 protocoale (procese verbale incluse exhaustiv în anexe). Schema poate fi aplicatã în clinicã atât de psihoneurolog cât si de psiholog. Fiecare protocol este specializat în examinarea unei anumite funcþii psihice. Pânã în prezent schema neuropsihologicã a lui Luria este printre primele scheme aplicabile în diagnosticul psihofuncþialitãþii creierului, recunoscute în plan mondial de cãtre specialistii din domeniu.

Examinarea psihoneurologicã în clinicã prevede cunostinþa (familiarizarea) cu istoria bolii si o convorbire prealabilã cu bolnavul. La etapa datã psihoneurologul obþine informaþii despre nivelul dezvoltãrii limbajului, particularitãþile emoþional expesive, conºtientizarea prezenþei bolii si stãrii de cãtre bolnav, atitudinea faþã de boalã si faþã de sine- ca bolnav.

Dacã bolnavul întelege adecvat vorbirea adresatã, i se explicã obiectivele cercetãrii si este rugat sã fie atent deoarece probele se vor prezenta o singurã datã.

Prin convorbire psihologul clarificã toate datele amnestice (informatii despre dezvoltarea psihofizicã pânã în prezent, date despre dominanþa mânii- dreptaci-stângaci a bolnavului sau altor rude,). Se abordeazã un tempou de prezentare a itemilor individual; nu se recomandã sã se precipite bolnavul, însã trebuie sã fixeze perioada de latentã, ezitãrile înainte de a prezenta solutia, toate momentele anticipatoare (premãrgãtoare): inactivitate, stimulare adãugãtoare, impulsivitate, distragerea atenþiei, extenuare psihicã. Acestea au o mare importanþã în diagnosticul topic.

În dependentã de starea bolnavului cercetarea se desfãsoarã fie integral, fie partial în decurs de câteva zile.

         Setul de metode psihoneurologice prezentat în continuare a fost elaborat de Vasserman (1995), bazându-se pe modelul lui A.R.Luria. El constã din douã variante: completã si incompletã. Varianta incompletã se aplicã în expres-diagnostic când simptomele patologice sunt slab evidentiate. Varianta include asa numitele probe "sensibilizante" directionate înspre elucidarea tulburãrilor neesenþiale a funcþiilor psihice superioare. Uneori se recomandã sã se înceapã examinarea cu aceste probe, dacã bolnavul în timpul convorbirii n-a reclamat perturbatii relevante în vorbire, recunoastere, în actiuni, memorie. Excluderea probelor mai puþin complexe reduce timpul cercetãrii. Succesiunea metodelor se pãstreazã. Probele "sensibilizante" sunt evidentiate prin "*". Rezultatele experentiale se înscriu pe imprimatã sau într-un caiet special, fiecare item sub numãrul sãu. Unele metode se îndeplinesc de cãtre cel examinat direct pe imprimatã. Se apreciazã conform scalei de 4 puncte. 0 puncte- lipsa greselilor; 1; 2; 3; puncte se acordã când greselile sunt neînsemnate, severe si profunde. Fiecare metodã include câte 3-6 submetode (probe). Pujnctajul se împarte la numãrul de submetode. Efectuarea exactã fãrã nici o eroare se apreciazã cu "0" puncte. Dacã comite câte una - douã greseli, se acordã _1 punct; dacã comite 3-4 greseli se acordã _2 puncte; 5-6 greseli, se acordã _ 3 puncte.