| Tensiunea si sanatatea cuplului |
| Psihologie |
TENSIUNEA ŞI SĂNĂTATEA CUPLULUIPsih.Eusebiu Tihan, Psih. Laura Ghiza In lucrarea Casatoria versus Divortul Focus_sebi@yahoo.com
În ciuda progresului său intelectual, omul nu a învăţat prea multe în ceea ce priveşte convieţuirea în armonie cu natura ori cu semenii. El încă nu ştie cum să înlăture confuziile din jurul său, produse de propria sa vanitate şi în general cele ce apasă întreaga omenire. Oamenii ca dovadă a evoluţiei lor, ar trebui să devină mai atenţi şi mai plini de înţelegere faţă de cei din jur şi implicit ar trebui să-şi găsească timpul necesar unei autoanalize. Astfel oamenii devin nişte automate în lupta pentru existenţă, fapt cu puternice implicaţii psihologice în viaţa socială şi îndeosebi în viaţa de cuplu, în familie. După cum bine ştim, familia reprezintă primul mediu organizat în care este angajat individul şi, ea are cea mai îndelungată influenţă asupra devenirii omului. Această instituţie se bazează pe alegerea reciprocă a partenerilor de viaţă. Are originea în căsătorie şi constituie unul din cele mai complexe micro-sisteme sociale. Căsătoria este o problemă personală şi individuală a fiecăruia şi care poate fi corect rezolvată numai de cei care sunt personal implicaţi. Trebuie să remarc faptul că, un sfătuitor din afară asupra acestor probleme nu este indicat şi arareori util. Necunoscându-se pe sine, nu este de mirare că, atâtea vieţi nu reuşesc ori sunt întristate de necazuri ale spiritului şi ale corpului sau torturate de descurajare, îndoială, disperare. Nu este de mirare că omul în dorinţa lui oarbă şi pasionată de libertate şi satisfacţii rebele şi violente, să se revolte deseori cu violenţă şi să încerce adesea a-şi calma chinul lăuntric aruncându-se cu capul aplecat într-o viaţă de activităţi febrile, de agitaţie constantă, de emoţii violente şi inutile şi de aventuri îndrăzneţe. O instituţie (căsătoria, familia) ce se vrea constructivă are astfel, de suferit căci fiece individ ce aderă la această formă de comunicare - familie, aduce cu sine un bogat bagaj de obiceiuri, ritualuri, cutume, transferându-le partenerului, marcând relaţia între cei doi. Dacă la început fiecare tinde să arate ce are mai bun, apoi din cauza oboselii, a rutinei (pe care nu o folosesc constructiv) încep a-şi elibera vechi conflicte intrapsihice, declanşând adevărate războaie psihologice, distrugând acea legătură afectivă, acel cordon de argint - afectivitatea cu aspectul ei, dragostea. Astfel starea de normalitate a dispărut lăsând loc ceţei dense, întunericului. Uneori, după o scurtă perioadă de convieţuire, căsătoria îşi pierde farmecul şi se dovedeşte arareori a fi o reuşită. Amândouă părţile trebuie să caute ca prin efortul propriu să dacă din ea o reuşită şi nu trebuie precupeţit nimic pentru a realiza un cămin fericit. Cred că sunteţi în măsură să apreciaţi că pacea şi fericirea adevărate se realizează numai atunci când ne îndreptăm gândul şi iubirea către Dumnezeu. Aceasta ne obişnuieşte să gândim limpede. În acest fel vom fi în stare să nu ţinem seama de greşelile şi abaterile partenerului de viaţă şi vom putea trăi laolaltă într-un mod mulţumitor. Ciocnirile familiale se produc atunci când unul din parteneri se aşteaptă ca celălalt să deţină calităţile unui înger, ori atunci când unul aspiră la dominarea totală a celuilalt. Astfel, v-aş sfătui să faceţi ca viaţa dumneavoastră de familie să |



