TIPURI DE ABORDARI ALE  PSIHICULUI: ,,PLANA”; SRUCTURAL DINAMICA; SISTEMICA; SINERGETICA

1.      Abordarea ,,plana”, ,,orizontala” a psihicului

Asociationismul clasic

· Psihologia asociationista si cea rationalista divizau psihicul in functii sau facultati elementare si ireductibile unele la altele.

®porneşte de la ideea existenţei unor „particule elementare”, a unor atomi care, prin asociere, generează întreaga viaţă psihică a individului.

-originea acestei idei se află în filosofia lui Aristotel şi mai ales în empirismul şi senzualismul unor filosofi englezi şi francezi

Viata psihica a individului era conceputa ca o asociere sau concomitenta a unor capacitati, procese sau functii psihice cum ar fi atentia, memoria, afectivitatea, inteligenta, vointa, gandirea, etc.

THOMAS HOBBES recurgea la descompunerea ansamblului, a ceea ce era unitar si integral in atomii sai constitutivi, in particule elementare (societatea era redusa la indivizi, la suma lor; psihicul la miscari, la succesiunea si combinarea lor).

Descoperirea asociatiilor de catre JOHN LOCKE, clasificarea lor de DAVID HUME, evidentierea substratului lor fiziologic de catre DAVID HARTLEY au permis nu doar elaborarea si consolidarea conceptiei asociationiste asupra psihicului, ci si generalizarea ei.

-David Hartley, primul părinte al asociaţionismului, a recunoscut asociaţia ca fiind un mare principiu al vieţii mintale, iar repetiţia-principiul fundamental al tuturor asociaţiilor (o senzaţie asociată cu altele de suficiente ori, capătă o putere asupra ideilor corespondente a.î. dacă o singură senzaţie este impresionată, ea va fi capabilă să readucă în spirit celelalte idei)