Inteligenţa este un lucru ciudat. Unii oameni despre care se crede ca ar fi inteligenţi au rezultate groaznice la testele standardizate. Oamenii care salveaza vieţi nu sunt intotdeauna inteligenţi şi unii oameni autişti pot citi, aduna, sau scrie mai repede sau mai bine decat oamenii cu un coeficient de inteligenţă înalt. Realizând că sunt multe tipuri distincte de inteligenţă putem inţelege inteligenţa mult mai bine.

            Caracterizarea omului ca reprezentând fiinţa inteligentă este valabilă în această formă generală, cât şi în oricare din concretizările sale, tocmai în virtutea existenţei mai multortipuri de inteligenţă.

            Profesionalizarea indivizilor în diferite domenii de activitate duce la formarea si dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligenţă, care reprezintă fie aplicarea şi amplificarea inteligenţei generale, fie valorificarea inteligenţei fluide, fie rezultatul învăţării şi educaţiei într-un domeniu determinat de activitate. Putem menţiona, din acest punct de vedere, inteligenţa matematică, inteligenţa generală, inteligenţa tehnică.

            Dintr-un punct de vedere asemănător, care evidenţiază dimensiunile multiple ale inteligenţei, unii autori vorbesc despre inteligenţa multiplă.

            Astfel, Howard Gardner stabileşte, în acest cadru conceptual, mai multe tipuri de inteligenţă despre care el a spus că pot fi  diferenţiate dupa un număr de observaţii. De exemplu, dacă cineva a suferit o rană pe creier, dar abilitatea sa a rămas intactă, atunci aceasta inseamnă ca acea abilitate este o formă de inteligenţă. O altă observaţie apare atunci când o persoană este extrem de talentată într-un domeniu dar este oarecum medie în toate celelalte.

            Cele iniţial şapte tipuri de inteligenţă sunt : lingvistică, logico-matematică, spaţială, muzicală, kinestezică, intrapersonală şi interpersonală, carora le-a mai adăugat inteligenţa naturalistă.