Până la Liviu Rebreanu precursorii romanului modern sunt Nicolae Filimon cu Ciocoii vechi şi noi, Ion Slavici, Ion Creangă, Agârbiceanu, B. S. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Mihail Sadoveanu (până la 1820).
    Apariţia lui Liviu Rebreanu este anticipată prin temele desprinse din viaţa satului la Slavici, Creangă, Duiliu Zamfirescu, prin universul citadin în Ciocoii vechi şi noi, prin tipul avarului sau arivistului la Slavici în opera Mara reprezentat de Ghiţă, la Delavrancea în Hagi Tudose reprezentat de Hagi şi la Nicolae Filimon în Ciocoii vechi şi noi reprezentat de Dinu Păturică. Mai este anticipat prin tipul demagogului prezent la Nicolae Filimon în Ciocoii vechi şi noi dar şi în schiţele lui Caragiale şi prin boierul de neam Dinu Murguleţ din Viaţa la ţară şi Tănase Scatiu. Ţăranul asuprit este prezentat în romanul În vremuri de bejenie, Arendaşul român, Socoteală, intelectualul în Arhanghelii şi în Budulea Taichii şi adolescentul la Creangă în Amintiri din copilărie, la Slavici reprezentaţi prin Trică şi Huţu, la Liviu Rebreanu prin Titu Herdelea.
    Este anticipat şi prin formula artistică prin viziunea monografică asupra satului la Creangă prezentă apoi la Rebreanu în Ion şi Răscoala. Prin analiza socială la Caragiale în “1907 din primăvară până în toamnă”. Caracterizarea prin fizionomie la N. Filimon prin Dinu Păturică la Rebreanu este continuată prin caracterizarea prin stări fiziologice. Mai este anticipat şi prin titlul sugestiv al capitolelor din Ciocoii vechi şi noi.

Download