La 7 noiembrie 1913, se naşte Albert Camus într-un ţinut bogat al Algeriei, Mondovi - părinţii săi fiind stabiliţi aici încă din 1871. Albert este al doilea fiu al soţilor Camus, după Lucien.

        Prima mare experienţă capitală pe care o trăieşte Camus este cea a unei sărăcii. Tatăl său - Lucien Camus - un ţăran francez, moare în primele lupte ale primului război mondial.

Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniolă, analfabetă, împreună cu cei doi fii, se stabileşte la Alger unde va munci la o fabrică de cartuşe apoi spală cu ziua rufele pe la familiile avute.

         Albert îşi petrece copilăria între mama sa, aproape surdă şi vorbind foarte puţin, un unchi infirm, dogar de meserie, şi fratele său, Lucien. Mediul familial, pus sub semnul lipsurilor elementare, îi marchează persoanlitatea. “Ducînd o viaţă de sărăcie, nota el în “Caiete”, printre oamenii aceia umili sau vanitoşi, eu am atins în modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevăratul sens al vieţii”.

       Oricum ar fi mediul copilăriei, el se identifică paradisului pierdut. Este un sentiment de recunoştinţă care nu ia decât forma conştiinţei vinovate, căci oamenilor bogaţi cerul li se pare un dat firesc, iar pentru cei săraci este un har infinit. Şi, într-adevăr, bucuriile cerului, ale lumii şi aerului le înlocuiau pe cele pe care nu i le putea oferi o copilărie orfană şi dominată de umbrele nevoii. Complexul recuperării valorilor pierdute îl înrobeşte şi Camus este mereu pe drumuri spre a-şi completa fondul de cunoştinţe, impresii, senzaţii. Se pare că nu-şi doreşte să fie un om de excepţie, un geniu, ci preferă normalitatea: “Sînt un om mediu + o existenţă. Valorile pe care aş simţi nevoia să le apăr sînt valori medii”. Şi totuşi din odiseea sa nu lipseşte miza cea mai înaltă: vrea, în taină, să obţină absolutul, ca şi eroul său Meursault.

      În următorii ani preocuparea sa principală sunt studiile. Urmează cursurile şcolii comunale, după care urmează ca bursier cursurile liceului din Alger pentru ca în sfîrşit să urmeze şi studiile universitare. Face studii de filozofie, luîndu-şi licenţa cu teza Metafizica creştină şi neoplatonismul, care are ca obiect raportul dintre elinism şi creştinism la Plotin şi Sfântul Augustin şi în baza căreia afirmă: “Mă simţeam grec trăind într-o lume creştină”.