Opera literară în proză „Aleodor Împărat” este un basm popular, cules de Petre Ispirescu şi publicat în volumul „Legendele şi basmele românilor” din 1882. În basmele populare româneşti, eroul este întruchipat ca fiind imaginea aproape perfectă binelui, însoţit fiind de o întreagă paletă de trăsături nobile şi înzestrat cu puteri fabuloase, supranaturale, astfel frumuseţea fizică este în concordanţă cu frumuseţea fizică. De asemenea, prin antiteză, se face un contrast între imaginea eroului şi duşmanul acestuia, „Pocitania pământului”, care reprezintă tot ce este respingător, urât, diabolic, rău, printr-o urâţenie fizică şi morală.

           Aleodor este fiul mult dorit al unui împărat bătrân, care după ce moare îi lasă toată împărăţia fiului său şi un singur sfat: să nu vâneze pe pământurile lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, dar Aleodor ajunge din greşeală pe acele pământuri şi este pus să-i aducă „pocitaniei” fata lui Verdeş-Împărat, dar când fata îl refuză pe monstru, acesta „crapă” şi Aleodor o ia de soţie pe prinţesă.

           Tema acestui basm ca şi în majoritatea basmelor (Prâslea cel voinic şi merele de aur; Ioviţă, Făt-Frumos; George cel viteaz) este lupta binelui împotriva răului.

           Această creaţie artistică este o operă literară populară, numele autorului coectiv fiind necunoscut, ea având o elaborare unitară, prezintã fapte, întâmplãri, evenimente, caracterele şi sentimentele unor personaje, a căror prezentare se face cu ajutorul naraţiunii, două elemente de bază fiind personajul şi acţiunile lor limbajul utilizat este unul popular, cu regionalisme sau arhaisme, iar în cadrul operei poate fi observată prezenţa fragmentelor lirice.