Considerat primul mare scriitor roman modern, Costache Negruzzi (1808-1868) a scris opere inspirate din trecutul istoric (“Aprodul Purice”,”Regele Poloniei si domnul Moldovei”) inca inainte de aparitia programului “Daciei literale” .
El va publica insa, conformandu-se programului amintit, cea mai valoroasa nuvela istorica din literature romana intitulata “Alexandru Lapusneanul”, in anul 1890 in primul numar al revistei “Daci literala”.
In acest scop, Costache Negruzzi s-a inspirat din cronica lui Grigore Ureche, desi il citeaza pe Miron Costin, si infatiseaza in cateva pagini cei cinci ani celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu (1564-1569) .
           Dupa cum arata si titlul nuvelei, autorul isi propune sa scoata in relief, cu toata vigoarea, figura impresionanta a acestui domnitor, personalitatea lui complexa si controversata .
Fiind o opera epica, modul de expunere predominam al nuvelei este naratiunea, prin intermediul careia autorul relateaza un sir de intamplari, incepand su sosirea lui Lapusneanu inaintea celei de-a doua domnii si terminana cu moartea sa tragica. Ca orice opera epica, spatiul si timpul actiunii sunt binr precizate, intamplarile petrecandu-se fie in apropiere de Tecuci, fie in curtea domneasca, in biserica, sau in Cetatea Hotinului, de-a lungul intregii sale domnii. Relatarea faptelor se face la persoana aIII-a si in mod obiectiv si de aceea autorul isi permite rare ori sa exprime un punct de vedere personalt (si atunci o face cu o mare retinere), putine fiind chiar abaterile de la consemnarile cronicii care i-a servit ca izvor .