Poemul Noapte de decemvrie a fost scris la 27 decembrie 1901 şi a fost inclus în ciclul de poezii Flori sacre. A apărut iniţial în revista macedonskiană “Torta morală”, în anul 1902. Poetul creează Noaptea de decemvrie pornind de la o legendă în proză Meka şi Meka scrisă şi publicată de el în ziarul lui C. A. Rosetti, “Românul” din 13 ianuarie 1890. Macedonski manifestase şi până atunci predilecţie pentru exoticul oriental, ilustrat atât de frecvent în multe din ciclurile sale de versuri de la Excelsior până la Poema rondelurilor. Această tendinţă către exoticul oriental venea din contactul cu poezia franceză, îndeosebi cu cea parnasiană şi simbolistă.
          Meka şi Meka conţine o parabolă dictată de inspiraţia “cu limbă de foc” într-o noapte de decembrie, cu ger şi zăpadă, a unui poet sărac şi în dezacord cu lumea guvernată de vanitate şi aur. Scrierea în proză valorifică o legendă orientată în care Mahomet Ben Hassan - Ben Ali lasă cu limbă de moarte fiului său Ali recomandarea de a nu se abate niciodată în viaţă de la calea cea dreaptă. Îl sfătuieşte, totodată, să se ducă, aşa cum trebuie să facă orice credincios musulman, la cetatea sfântă Meka, pentru a putea obţine astfel iertarea păcatelor. Ascultând de îndemnul părintelui său Ali porneşte în pelerinaj la Meka, însoţit de un mare convoi de cămile şi servitori, cu multe provizii de drum, hotărât să străbată pustiul arab pe drumul cel drept. În acelaşi timp, spre aceeaşi ţintă porneşte şi Pocitan-Ben-Pehlivan, un cerşetor respingător la înfăţişare. Deşi este invitat de Ali să meargă în fastnosul său convoi, Pocitan refuză, alegând, spre a ajunge la Meka, nişte căi ocolite dar mai uşor de străbătut.