Summit-ul de la Helsinki (10, 11 decembrie 1999) marchează sfârşitul unei perioade de tranziţie în viaţa Uniunii Europene, de la o regiune integrată exclusiv din punct de vedere economic, cu o piaţă unică, la un organism politic care îşi propune să aibă propriile iniţiative de politică externă şi de securitate. Există comentatori care apreciază că Uniunea nu mai reprezintă un club al celor bogaţi, cum era deseori denumită, ci o forţă reală în viaţa politică internaţională, pe lângă rolul esenţial jucat în integrarea regională.     

         Deciziile luate la Helsinki care susţin afirmaţia că Helsinki reprezintă un punct de cotitură se referă la trei domenii: lărgirea Uniunii, cu trei subaspecte, acceptarea Turciei, a unui nou grup de ţări din fostul bloc socialist, şi a două republici baltice; crearea forţei de reacţie rapidă independentă de NATO; restructurarea instituţională în vederea acceptării noilor membri.                 

         1. În urma summit-ului de la Helsinki, Uniunea Europeană a hotărât să invite la negocieri în vederea dobândirii statului de membru cu drepturi depline următoarele ţări: Malta, Turcia, Bulgaria, România, Slovacia, Lituania şi Letonia. S-a hotărât de asemenea ca negocierile efective de aderare să înceapă în februarie 2000 şi se aşteaptă ca primii membri să fie admişi în mod real în 2002. Invitaţiile de începere a negocierilor în vederea dobândirii calităţii de membru cu drepturi depline reprezintă o provocare la adresa capacităţii Uniunii de a se adapta din mers la noua situaţie, testând, în acelaşi timp şi hotărârea sa de a valorifica oportunităţile de dezvoltare economică şi de maturizare politică. Prin acceparea reală a acestor ţări şi a celorlalte care deja negociază termenii de aderare la UE din martie 1998 (Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Cipru), numărul ţărilor membre UE va creşte de la 15 la 28 până în 2025. În momentul integrării acestor ţări, populaţia Uniunii va număra 500 de milioane, ceea ce reprezintă o creştere cu 30%; o creştere asemănătoare va consemna şi extinderea teritorială a UE.

 

Download